Mircea Dragoteanu şi o poveste despre amintirea la Păltiniș a Universității din Cluj, refugiată la Sibiu în anii de război

0
10
O biografie de excepţie
 
    Medicul de medicină nucleară Mircea Dragoteanu este unul dintre cei mai surprinzători oameni pe care i-am cunoscut vreodată: neliniştea sa creatoare aminteşte de un om al Renaşterii, iar înţelegerea profundă a aproapelui fac din el un om memorabil, chiar şi după o întâlnire  fugară. În cazul său superlativele îşi au cu adevărat rostul: medic primar, doctor în medicină, inginer electronist, licenţiat în jurnalism, doctor în istorie, student în drept, campion mondial în filatelie, de 38 de ori medaliat cu aur la expoziţii filatelice din România și din întreaga lume. Şi, lucru remarcabil, deşi e originar din Câmpulung Muscel, ”prima capitală independentă a unui stat românesc”, iubeşte la fel de mult și cu patimă Clujul său adoptiv.
 
    Deţine o mulţime de titulaturi, câştigate printr-o muncă titanică. Ajungi să te întrebi: când a avut omul acesta, încă tânăr, să facă atâtea lucruri? Dragoteanu aduce cu el vivacitatea şi isteţimea „regăţeanului”, surclasându-i din start pe majoritatea ardelenilor, suficienţi şi molcomi. Olimpic național de mai multe ori, în perioada liceului și a facultăților (în domeniul fizicii şi al istoriei), student de elită la Medicină, la Electronică și Jurnalistică, Dragoteanu nu iubeşte Clujul prin vorbe – ci prin fapte strălucite: a adus municipiului nostru titlul de campion mondial în filatelie, domeniu în care a primit multe distincții internaționale. În primăvara lui 2014, la Londra, i s-a decernat premiul ”Maurice Williams” acordat anual unui singur filatelist din lume, pe care l-a primit pentru merite deosebite în cercetarea poştelor locale din Ardeal.

    Ne aflăm în laboratorul de medicină nucleară al Institutului Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie ”Prof dr Octavian Fodor” din Cluj-Napoca, iar pe biroul său tronează o carte foarte frumoasă, rod al unei munci deosebite: monografia „A fost odată Hohe Rinne – Istoria Păltinişului (fig.5).” Mi-o arată, cu justificată bucurie: “În sfârşit s-a materializat proiectul de care ți-am vorbit de mai multe ori. Este istoria staţiunii în întregul ei (nu numai a poștei sale locale, despre care am scris în cărțile anterioare). Lucrarea a pornit de la capitolul despre Păltiniș (Hohe Rinne în limba germană) din teza mea de doctorat în istorie, de la Universitatea <Babeş-Bolyai>. Acesta este primul volum şi tratează istoria celei mai vechi staţiuni montane din țară până la sfârșitul Primului Război Mondial (fig.4). Urmează volumul al II-lea, pe care sper să-l termin până în vară, dedicat perioadei 1919-2015, mult mai complicat de scris şi mai spectaculos, pentru că sursele de informaţie şi etapele istorice tratate sunt mult mai diverse.”   

Placa izvorului “Dorul Clujului”, recuperată  

    Îmi povestește, în continuare, că Universitatea din Cluj – care pe atunci se numea ”Ferdinand I” – a administrat Păltinişul între anii 1942–1945, în perioada refugiului său la Sibiu, după Diktatul de la Viena. Informațiile și imaginile care au putut fi salvate din perioada de prezență a clujenilor la Păltiniş reușesc să surprindă multe aspecte ale pribegiei studenților și universitarilor din orașul de pe Someș în munții lui Octavian Goga, urmând să constituie un capitol important din volumul al II-lea al monografiei sale: „După preluarea de către Universitate a unui complex de clădiri ridicate cu jumătate de secol mai înainte de Asociația Carpatină din Ardeal (S.K.V.), la Păltiniş a fost înfiinţat Căminul de Munte al Universităţii. Profesorul și eminentul medic Iuliu Haţieganu, rectorul său, a fost cel care a instrumentat preluarea ”Casei de Cură Păltiniş” de către Universitatea din Cluj refugiată la Sibiu şi a avut un rol important în administrarea Căminului de Munte pe timpul celui de-al II-lea Război (fig.1). În această activitate au mai fost implicate şi alte mari personalităţi, precum profesorul Aurelian Ionaşcu, decanul Facultăţii de Drept, şi profesorul Leon Daniello, întemeietorul pneumoftiziologiei clujene. La Păltiniş s-a păstrat până în zilele noastre un traseu turistic spre Cheile Cibinului numit <Drumul Studenţilor>, iar unul dintre frumoasele izvoare din staţiune se numeşte <Izvorul ”Dorul Clujului”> (fig.2). Despre acesta din urmă pot să relatez o poveste frumoasă. O placa de fontă, cu numele său, care a fost fixată lângă izvor în 1943, a rămas mărturie timp de decenii a prezenței în zonă a studenților din Cluj în al II-lea Război Mondial, dăinuind până prin 2010, când a fost furată. Alături de dl profesor Paul Jurgen Porr, preşedintele Forumului Democrat German, și de președintele de atunci al Consiliului Județean Sibiu, dl Martin Bottesch, mă bucur că am avut șansa de a contribui la recuperarea plăcii, astfel că ea şi-a găsit astăzi locul potrivit, în Muzeul Universităţii “Babeş-Bolyai”(fig.3). Doctorul Dragoteanu povesteşte apoi cum s-a reuşit salvarea preţioasei mărturii a refugiului Universității din Cluj la Sibiu: „Placa <Dorul Clujului> ajunsese într-un depozit de fier vechi din Agnita, vândută acolo de cei care o furaseră, gata pentru a fi topită. Marele noroc a fost că un colaborator al preşedintelui Consiliului Judeţean Sibiu, profesorul de matematică Erwin Krauss, a văzut-o şi a dat alarma. Aşa am aflat noi de ea şi printr-o înşiruire de evenimente fericite, donată fiind de firma din Agnita, am putut s-o aducem la Cluj, placa intrând în patrimoniul Universităţii Babeș-Bolyai în 2012…
 
    Mircea Dragoteanu ar avea o mulţime de istorii de povestit despre Păltiniș și despre Cluj, dar astăzi e ceva mai grăbit decât în alte dăţi. Are de dat un examen la Facultatea de Drept ”Dimitrie Cantemir”,  unde este student, în anul III (”în al 17-lea an al său de facultate la zi…”). Spune că ”mai are mult de citit”, ca să poată onora la examene prin ceea ce știe strădania unor dascăli pentru care are un deosebit respect. Se pare că, fiind genial în tot ceea ce întreprinde, Mircea Dragoteanu a găsit mijlocul cel mai potrivit de a-şi cinsti şi iubi oraşul de adopţie, precum și pe cel de origine. Le-a înnobilat, în multe ocazii, până acum – şi în mod sigur o va mai face şi în viitor. Oricum, întipăriţi-vă cât mai adânc în memorie acest nume: veţi mai auzi, cu siguranţă de el….
Fig.1 – Profesorii Iuliu Hațieganu, D.D. Roșca, Aurelian Ionașcu și generalul Gheorghe Stavrescu la Păltiniș, pe 20 august 1944, la inaugurarea crucii-monument în amintirea martirilor din Ardealul de Nord
Fig.1 – Profesorii Iuliu Hațieganu, D.D. Roșca, Aurelian Ionașcu și generalul Gheorghe Stavrescu la Păltiniș, pe 20 august 1944, la inaugurarea crucii-monument în amintirea martirilor din Ardealul de Nord
Fig.2 – Izvorul Dorul Clujului în 1942, cu prima placă, din marmură (Ion Căuș, bărbatul din imagine, a fost patronul exploatației forestiere care a valorificat materialul lemnos dărâmat în zona Păltinișului de uraganul din 29 oct.1939).
Fig.2 – Izvorul Dorul Clujului în 1942, cu prima placă, din marmură (Ion Căuș, bărbatul din imagine, a fost patronul exploatației forestiere care a valorificat materialul lemnos dărâmat în zona Păltinișului de uraganul din 29 oct.1939).
Fig.3 – Placa ”Izvorul Dorul Clujului”, aflată azi la Cluj, în Muzeul U.B.B.
Fig.3 – Placa ”Izvorul Dorul Clujului”, aflată azi la Cluj, în Muzeul U.B.B.
Fig.4 – Coperta primului volum al ”Istoriei Păltinișului”
Fig.4 – Coperta primului volum al ”Istoriei Păltinișului”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here